Hello, my friends!
Ați citit bine, cu mai bine de un an înaintea revoluției din România, adolescenți din întreaga țară [acum, oameni maturi!] se bucurau să asculte [pe ascuns și spre exasperarea părinților!] melodii rock și heavy metal la care, altfel, nu aveau acces.
Este salutul cu care începea emisiunea de rock & roll și heavy metal transmisă de postul de radio Vocea Americii cu 30 de ani în urmă. HelloMyFriends este o pagină din istoria acelor ani dedicată lui Andrei, realizatorul adolescent al programului, și fanilor acelui program, marea majoritate adolescenți și ei. Sutele de scrisori trimise la Vocea Americii în Washington sunt mărturie a prieteniei lui Andrei cu ascultătorii programului de rock & roll și heavy metal transmis în fiecare marți, timp de 6 ani, începând din luna martie 1988!
Ați citit bine, cu mai bine de un an înaintea revoluției din România, adolescenți din întreaga țară [acum, oameni maturi!] se bucurau să asculte [pe ascuns și spre exasperarea părinților!] melodii rock și heavy metal la care, altfel, nu aveau acces.
Ada, o ascultătoare de 16 ani din Suceava, i-a trimis lui Andrei un mesaj scris la data lansării programului, 8 martie, 1988: “Dragă Andrei, mă numesc Ada, am 16 ani și iubesc muzica. Am ascultat prima ediție a emisiunii pe care o transmiți și m-am grăbit să-ți scriu pentru că mi se pare interesantă, chiar foarte interesantă. Te asigur că va fi ascultată de foarte mulți tineri care iubesc ca și mine muzica.”
Să menționam că scrisoarea din Suceava a fost “trecută” la Chișinau [pe atunci, URSS] și de acolo trimisă la Vocea Americii!
Să menționam că scrisoarea din Suceava a fost “trecută” la Chișinau [pe atunci, URSS] și de acolo trimisă la Vocea Americii!
Într-adevăr, scrisorile primite la redacție au confirmat părerea Adei. Cu doi ani mai târziu, la 2 ianuarie 1990, Luminița și Mariana [17 și 16 ani!] se grăbeau să-i scrie lui Andrei: “Începem această scrisoare în primul rînd cu multe mulțumiri în numele tuturor tinerilor din România iubitori de muzică bună, pentru emisiunile tale pe care ni le-ai oferit în timpul nebunului regim … și pe care continui să ni le oferi.”
În 2019, programele Vocii Americii de acum 30 de ani sunt parte din arhiva programelor de radio! In 1988, când Andrei a transmis prima emisiune muzicală pilot cu rock & rolls și heavy metal, ascultătorii adolescenți [12-19 ani] şi tinerii studenţi [20-24 ani] au fost încântați să “descopere” emisiunea transmisă în fiecare marți la programul în limba română al Vocii Americii. Iată ce scria în iunie 1988, Nicoleta din Bihor, într-o scrisoare de 7 pagini!
“Am 14 ani și trec în clasa a IX-a. Am început să iubesc heavy metal ascultând emisiunile tale. Am prierdut primele două luni din programul tău; l-am găsit într-o marți, cu totul întîmplător și de atunci am început să-l ascult; mai întîi pentru că îmi place cum îl prezinți, și în special vocea ta, pe urmă pentru melodii..nu există marți să nu ascult emisiunea ta!”
“Am 14 ani și trec în clasa a IX-a. Am început să iubesc heavy metal ascultând emisiunile tale. Am prierdut primele două luni din programul tău; l-am găsit într-o marți, cu totul întîmplător și de atunci am început să-l ascult; mai întîi pentru că îmi place cum îl prezinți, și în special vocea ta, pe urmă pentru melodii..nu există marți să nu ascult emisiunea ta!”
La 23 decembrie 1989, Ciprian, din Măinești îi scria lui Andrei: “Îmi vine să explodez de bucurie pentru că încă mai am puterea să-ți adresez o scrisoare pe LIBER…. Aștemptam zilele de marți la 9:30 pm ca pe niște oaze de fericire. În cele 20 de minute de heavy pe care ni le oferi eu și prietenul meu ne transferam cu totul într-o lume a libertății, a democrației, a distracției, o lume în care tineretul este liber să gîndească și să exprime liber tot ce dorește….
În februarie 1990, Nicoly, “un oarecare tînăr adolescent de 17 ani, dintr-o mică localitate din județul Suceava, Clit“ îi scria lui Andrei că ascultă emisiunea lui de trei ani, de la 14 ani. “În primul rînd vreau să spun că tu Andrei ai intrat și în viața celor trei frați ai mei, Dan, Paul și Bogdan, dar și mai mult, în viața mea. Te iubim foarte tare. Pentru mine radio înseamnă Vocea Americii și ANDREI!“
În februarie 1990, Nicoly, “un oarecare tînăr adolescent de 17 ani, dintr-o mică localitate din județul Suceava, Clit“ îi scria lui Andrei că ascultă emisiunea lui de trei ani, de la 14 ani. “În primul rînd vreau să spun că tu Andrei ai intrat și în viața celor trei frați ai mei, Dan, Paul și Bogdan, dar și mai mult, în viața mea. Te iubim foarte tare. Pentru mine radio înseamnă Vocea Americii și ANDREI!“
În perioada războiului rece, peste cinci milioane de ascultători recepționau emisiunile Vocii Americii în limba română. Printre aceștia s-au numărat sutele de tineri [elevi, studenți, absolvenți, salariați] care ascultau programul de rock și heavy metal. Începând din luna martie 1988, serviciul român al Vocii Americii a transmis timp de șase ani emsiunea de rock & roll și heavy metal realizată de Andrei Staicu. A fost prima și unica emisiune VOA realizată de un adolescent! La un an de la lansarea emisiunii, raportul annual al Vocii Americii menționa: “Apelul lansat de serviciul român tineretului se datorează prezentatorului de 17 ani al programului săptămânal de rock care a generat un interes deosebit.”
Andrei a scris scenariile și a înregistrat toate programele de marți, a luat interviuri formațiilor cunoscute ale vremii [Scropions, Metallica, Iron Maiden, Poison, Beach Boys, Kage]. Cu personalitatea lui energică și deschisă, ca DJ al programului, Andrei și-a făcut mulți prieteni în România. Iată ce scriau Jane și Joan din Cluj-Napoca, la 26 ianuarie, 1989: “Dragă Andrei, emisiunea ta este extraordinară. De mult timp o urmărim cu atenție. Așteptăm cu nerăbdare fiecare marți seara. We are both 17 years old.”
Andrei a scris scenariile și a înregistrat toate programele de marți, a luat interviuri formațiilor cunoscute ale vremii [Scropions, Metallica, Iron Maiden, Poison, Beach Boys, Kage]. Cu personalitatea lui energică și deschisă, ca DJ al programului, Andrei și-a făcut mulți prieteni în România. Iată ce scriau Jane și Joan din Cluj-Napoca, la 26 ianuarie, 1989: “Dragă Andrei, emisiunea ta este extraordinară. De mult timp o urmărim cu atenție. Așteptăm cu nerăbdare fiecare marți seara. We are both 17 years old.”
Juju îi scria în 1988 că “în fiecare marți mă aflu în fața aparatului de radio ascultînd cu mare plăcere formațiile transmise de tine. Al tău prieten, Juju.”
Iar Remus, 21 de ani, student din Timișoara, scria la 28 decembrie, 1989, ”Vreau în primul rînd să-ți mulțumesc pentru tot ceeace ai făcut pentru noi, iubitorii metalului, și pentru tot ceeace vei face și în continuare. Emisiunile tale sunt excelente și să știi că de fiecare dată abia aștept să vină marți seara să-ți ascult emisiunile care sunt foate reușite.”
Iar Remus, 21 de ani, student din Timișoara, scria la 28 decembrie, 1989, ”Vreau în primul rînd să-ți mulțumesc pentru tot ceeace ai făcut pentru noi, iubitorii metalului, și pentru tot ceeace vei face și în continuare. Emisiunile tale sunt excelente și să știi că de fiecare dată abia aștept să vină marți seara să-ți ascult emisiunile care sunt foate reușite.”
Toate mesajele [unele de 16 pagini!], de la fete și băieți de vârsta lui Andrei sau mai tineri [12 ani!] sunt scrise cu sinceritate, căldură, umor, și entuziasm, exprimând dorința de a comunica, de a stabili legătura cu prietenul lor de peste ocean.
Daniela din Huși [17 ani] a făcut o pauză în pregătirea pentru bacalaureat și pentru admiterea la ASE pentru a-l prezenta pe ”unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Se numește Andrei X, are în jur de 20 de ani și e un metalist convins. Ne-am împrietenit într-o seară de vară, cînd am ascultat împreună un medalion IRON MAIDEN și de atunci ne împăcam excelent! Au existat însă și divergențe în prietenia noastră. Într-o zi, am aruncat în stradă un radiou care mă împiedica să învăț pentru teza de matematică. Dar, în general, Andrei e un băiat model, nu lipsește niciodată de la întîlnirile de marți seara și posedă o calitate rară: spune tot ce are pe suflet în 20 de minute!...Ce părere ai de prietenul meu? ”
Pisica metalista și Jimmy sunt de acord cu Daniela în scrisoarea lor din 17 februarie, 1989: “Îți ascultăm de foarte mult timp programul de HEAVY METAL dar nu ne-am hotărît să-ți scriem. Cu toate că nu te cunosc decît prin intermediul Vocii, îmi dau seama că ești un băiat foarte simpatic…Să știi că ai mare priză la tinerii din orașul acesta. Muzica HEAVY METAL îmi place foarte mult, atît mie cît și prietenului meu.”
Pisica metalista și Jimmy sunt de acord cu Daniela în scrisoarea lor din 17 februarie, 1989: “Îți ascultăm de foarte mult timp programul de HEAVY METAL dar nu ne-am hotărît să-ți scriem. Cu toate că nu te cunosc decît prin intermediul Vocii, îmi dau seama că ești un băiat foarte simpatic…Să știi că ai mare priză la tinerii din orașul acesta. Muzica HEAVY METAL îmi place foarte mult, atît mie cît și prietenului meu.”
8 martie, 1988, la "10h10’ pm", Ioana, studentă la biologie la Universitatea București, îi scria lui Andrei că “las la o parte măsurarea tensiunii artificiale a lichidelor pentru lucrarea practică la biofizică de mîine …las deci toate Andrei(riscul tău de correspondent universal)..I like you…Welcome Andrei on my radio!”
Din Câmpulung, la 1 iunie 1990, Irina trimitea o scrisoare de o pagină. “Nu-ți spun decit că mă cheamă Irina. Nu-ti spun decît că-mi ești un foarte bun și foarte vechi prieten, că ziua de marți e o zi sfîntă…Îți pot spune că pentru mine și prietena mea Anie ești singurul vis real. Nu am puterea să îmi creez o imagine despre tine (tu n-ai decit voce!)….Dacă o să-nțelegi cu adevărat ceeace reprezinți tu, emisiunea ta, clipele petrecute împreună pentru mine, dă-mi de veste…”
Din Câmpulung, la 1 iunie 1990, Irina trimitea o scrisoare de o pagină. “Nu-ți spun decit că mă cheamă Irina. Nu-ti spun decît că-mi ești un foarte bun și foarte vechi prieten, că ziua de marți e o zi sfîntă…Îți pot spune că pentru mine și prietena mea Anie ești singurul vis real. Nu am puterea să îmi creez o imagine despre tine (tu n-ai decit voce!)….Dacă o să-nțelegi cu adevărat ceeace reprezinți tu, emisiunea ta, clipele petrecute împreună pentru mine, dă-mi de veste…”
Din două colțuri de țară, Adrian din Baia Mare [16 ani] și Raluca din Curtea de Argeș îi povesteau lui Andrei despre orașul lor, despre școală, și se prezentau ca ascultători fideli ai emsiunii de rock și heavy metal. Iată cum descria Adrian Baia Mare, “Cred că e ceva feeric să trăiești în acest orășel înconjurat de jur împrejur de dealuri și munți peste care albul zăpezii s-a așternut într-un strat subțire pentru ca Moș Crăciun să poata ajunge și pe la noi aducînd odată cu bucuria descătușării din plasa ceaușistă și tristețea provocată de moartea a mii de vieți printre care cele mai multe au fost foarte tinere.”
Raluca care a dat întâmplător “de formidabilul tău “Hello, my friends” mărturisea “trei sferturi din elevii liceului nostru-cel mai bun din oraș!- numără săptămîna începînd de marți; așteptăm această zi cu multă nerăbdare. Avem o părere excelentă despre emisiune și mai ales despre…tine. Ești persoana cea mai discutată din ziua de miercuri din tot liceul. Ți se comentează intonația și ți se repetă fiecare frază. Apoi, în special fetele, începem să ne închipuim cum arăți. Dar, of! Nu știm nimic decît că ai o voce perfectă. După glas, restul promite. Ce mai, am ajuns la concluzia că ești un scump.”
La fel de curioasă era și Aurica din Gurahonț, care i-a cerut lui Andrei o fotografie “findcă altfel o să cred că ești doar o voce ce plutește pe aripile vîntului de seară, risipind parfum și muzică.” Cu multa sensibilitate, Aurica îi povestea prietenului ei de peste ocean cum a găsit emisiunea lui: “Era într-o seară de vară, în urmă cu 3 ani, cînd mă întorceam dintr-o scurtă plimbare prin plantația de pomi pitici din spatele casei mele….Acolo, îmi adun toate gîndurile și le transpun în poezii. Deci, intrînd în casă, …. m-am gîndit să-ncerc la Vocea Americii…Atunci, după cinci minute, ai apărut tu cu, Hello, my friends..!și vocea ta s-a împletit cu mirosul florilor și adierea vîntului ce-mi intrau pe fereastra deschisă. …Pentru prima oară îmi plăcea o emsiune de acest gen…Cînd în final ne-ai dat întîlnire pe marțea viitoare am fost foarte bucuroasă. Am așteptat cu nerăbdare emisiunea ta.”
Încheiem această scurtă trecere în revistă a câtorva scrisori invitându-vă să răsfoiți aici colecția scrisorilor primite, acum 30 de ani, de la fanii emisiunii de rock & roll și heavy metal realizată de Andrei pentru Serviciul Român al Vocii Americii.
Încheiem această scurtă trecere în revistă a câtorva scrisori invitându-vă să răsfoiți aici colecția scrisorilor primite, acum 30 de ani, de la fanii emisiunii de rock & roll și heavy metal realizată de Andrei pentru Serviciul Român al Vocii Americii.
